- existénţã
- s. f. [x pron. gz], g.-d. art. existénţei; pl. existénţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
existénţã
Look at other dictionaries:
existenţă — EXISTÉNŢĂ, existenţe, s.f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conştiinţă, de gândire. ♦ Viaţă considerată în durata şi conţinutul ei. ♦ Durată (a unei… … Dicționar Român
preexistenţă — PREEXISTÉNŢĂ, preexistenţe, s.f. Faptul de a preexista. ♢ (În diverse concepţii religioase) Presupusă existenţă anterioară a sufletului. [pr.: pre e] – Din fr. préexistence. Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX 98 Preexistenţă ≠… … Dicționar Român
viaţă — VIÁŢĂ, vieţi, s.f. 1. Sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizează organismele; faptul de a fi viu; stare a ceea ce este viu. ♢ loc. adj. Plin de viaţă sau cu viaţă = energic, viguros, vioi; vesel. Fără (pic de)… … Dicționar Român
entitate — ENTITÁTE, entităţi, s.f. Conţinut de sine stătător, existenţă determinată (ca întindere, importanţă, valoare etc.). – Din fr. entité, lat. entitas, atis. Trimis de romac, 25.04.2004. Sursa: DEX 98 entitáte s. f., g. d. art. entităţii; pl.… … Dicționar Român
idealism — IDEALÍSM s.n. 1. Orientare în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conştiinţa, gândirea ca factor primordial, iar materia, natura, existenţa ca factor secund, derivat. ♢ Idealism obiectiv = idealism care concepe factorul… … Dicționar Român
pâine — PẤINE, pâini, s.f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr un aluat de făină (de grâu, de secară etc.) şi ingrediente, afânat prin fermentaţia drojdiei, frământat cu apă şi copt în cuptor; pită. ♢ expr. A mânca pâine şi sare (pe un sau dintr … Dicționar Român
trăi — TRĂÍ, trăiesc, vb. IV. 1. intranz. A se afla în viaţă; a exista, a vieţui. ♢ (În formule de mulţumire, de salut, de urare etc.) Sa trăieşti! ♢ expr. (Formulă de jurământ) Aşa să trăiesc (sau să trăieşti etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (aşa). 2.… … Dicționar Român
coexistenţă — COEXISTÉNŢĂ, coexistenţe, s.f. Existenţa simultană a mai multor lucruri, fiinţe, fenomene. ♢ Coexistenţă paşnică = principiu de bază al relaţiilor internaţionale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează… … Dicționar Român
condiţie — CONDÍŢIE, condiţii, s.f. 1. Fapt, împrejurare, de care depinde apariţia unui fenomen. 2. (La pl.) Împrejurare în care se petrece un fenomen. 3. Clauză a unei întelegeri, a unei convenţii. Condiţiile tratatului de pace. ♢ loc. adj. şi adv. Fără… … Dicționar Român
conştiinţă — CONŞTIÍNŢĂ, (rar) conştiinţe, s.f. 1. (fil.) Sentiment, intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă; p. ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. 2.… … Dicționar Român
